BAGHERA primul meu DOG GERMAN. Miscarea pe banda de alergare pentru caini

Regret ca in 1991 – 1992 nu am avut sansa sa fie in Bucuresti o sala de FITNESS pentru caini, cu benzi de alergare profesioniste asa cum exista acum la FITNESS DOG CENTER, datorita Luciei si lui Marian Dohotaru.
In anul 1991 eram o liceana plina de avint si pasiune pentru ceea ce inseamna medicina veterinara, studiam la Liceul Apicol Baneasa – Sectia Veterinara. Fiind un autodidact inainte de toate, am stat si 10 chiar 12 ore zilnic in cabinetul veterinar in perioada practicii si in timpul meu liber eram nelipsita. Nu speram atunci ca voi avea cainele meu caruia sa ma daruiesc cu toata fiinta si dragostea mea intrucit familia mea simpla si modesta nu-si permitea acest lux. Ideile preconcepute despre convietuirea cu un caine in casa, nevoile, probleme acelei perioade si lupta continua pentru supravietuire erau covirsitoare, de aceea mi-am inteles tacuta parintii.
Dar NICIODATA SA NU ZICI NICIODATA. Intr-o zi de toamna a venit un individ cu un pui de dog german marmorat de 4 luni extrem de rahitic, cu “laba de urs”, schiopatind din cauza unei operatii de remediere a unei fracturi de tibie si a lasat puiul la noi, in cabinet, ca sa se duca sa cumpere medicamente. Si dus a fost … dupa 24 de ore colegii mei de liceu cu care lucram la acel cabinet se intrebau ce sa facem cu puiuta. Eu nici nu ma gindeam ca as putea sa am acest inger in viata mea, ma excludeam din calcul din prima secunda. Si cum nimeni nu putea s-o ia mai ales ca verdictul doctorului a fost ca are sanse foarte mici sa ajunga un caine macar 3/4 functional, m-am decis sa-mi abordez parintii.
Il sun pe tata care imi zice foarte clar ca mama va decide. Bun … o sun pe mama si cu rugaminti, plinsete, parca stiind ca BAGHERA va deveni soarele si lumina mea, primesc confirmarea s-o aduc acasa pe termen limitat, pina o punem pe picioare.
Ce sa va zic? Suferinta fizica a unui caine cu un suflet covirsitor de frumos a inmuiat si a subjugat pe viata si pe mama mea, pe tatal meu iar eu sunt pentru totdeauna BAGHERA.
Un sufletel de 4 luni care nu putea sa mearga, isi balanganea piciorusul din spate operat, calca pe chisita, vomita si scotea in fecale ghemuri de viermisori.
mamica mea, din prima secunda, s-a culcat cu ea pe jos si a oblojit-o ca pe copilul sau asa cum … sincer … mi-as fi dorit sa fiu si eu iubita:) poate suna putin tendentios dar mama mea a fost un om mai rece si foarte calculat si intotdeauna am tinjit dupa atingerea, sarutarea si imbratisarea ei, asa cum a daruit-o din primul moment Bagherei. Nu, nu am fost geloasa niciodata! Ba mi-am iubit si mi-am inteles mamica descoperind acea latura a dragostei ei nu prea exprimata cu oamenii:)
Si a inceput RECUPERAREA BAGHEREI. Injectii, tratamente, ghips pe picioarele din fata, operatie de recuperare a piciorului afectat.
Si MISCARE! La indicatiile celui pe care il voi iubi si respecta toata viata ca si profesionist si profesor al meu, Horia Elefterescu a trebuit sa fac MASAJE si MISCARE multa, in parc, controlata, miscare care sa ajute puiul sa-si intareasca ARTICULATII, LIGAMENTE, TENDOANE, MASA MUSCULARA si mai ales sa-l convingem sa-si foloseasca piciorusul atrofiat de problemele avute. Tija prost pusa fusese scoasa cu tot riscul prin interventie chirurgicala iar eu, acum, luptam ca acel picior sa-si redobindeasca mobilitatea, motilitatea si sa nu se faca calus sa se blocheze tot … a fost greu dar nu imposibil! Dupa doar citeva luni BAGHERA ERA UN CAINE FRUMOS, DREPT, MINDRU si-si folosea in proportie de aproximativ 80 % piciorusul din spate. Alerga, se juca, era prietena mea de nedespartit, a stat alaturi de mine 11 anishori si 4 luni!
Datorita ei am invatat sa fiu BAGHERA, sa iubesc si sa pretuiesc viata si sanatatea, sa invat primii pasi in a fi eu insami, Brindusa si cainii! Apoi Swan, Titica, Hanna, Ina … si ceilalti ingeri din viata mea!
Si DA! MI-AS FI DORIT SA FI AVUT ACESTE BENZI DE ALERGARE SI CUNOSTINTELE DE ACUM, dupa cei aproximativ 25 de ani trecuti in exclusivitate in slujba cainilor si oamenilor frumosi din spatele lor.
Baghera ar fi fost si mai mult recuperata si oricum nu as fi chinuit-o atit de mult in terapia pe care a trebuit s-o urmam cu sfintenie ca sa fie un caine SANATOS din toate punctele de vedere: FIZIC si PSIHIC.
Ma bucur ca am in viata mea acum pe DAKOTA! Ea a inceput sa se bucure de tot ceea ce reprezinta necesitatea benzilor de alergare pentru caini. Dakota este foarte frumoasa, sanatoasa, un spirit liber, este calutzul meu drag, calutzul din mine si iubeste la nebunie sa alerge!
Multumesc, dragi prieteni ca ati infintat FITNESS DOG CENTER!
INTOTDEAUNA TE VOI IUBI SI ITI MULTUMESC CA TE-AM AVUT IN VIATA MEA!

http://www.golden-swan.ro/2012/12/27/baghera-de-riba/

November 25, 2015 В· admin В· No Comments
Posted in: 2015, Noutati / News